Folosită multă vreme în exclusivitate de către familia boierească, biserica face parte din categoria celor cu turn – clopotniță în ax, deasupra pronaosului. Catapeteama este pictată în spirit neobizantin, specific secolului IX.
La răsărit, sub fereastra altarului, se află mormântul lui Stefan C. Catargi, ctitorul bisericii, Mare logofăt al Moldovei, decedat la 2 septembrie 1866. Piatra funerară, artistic lucrată în marmură, are un chenar cu frunze de iederă, iar în partea sperioară, blazonul familiei
Catargi, pe un scut cordat. În imediata apropiere a bisericii, făcând parte din același ansamblu arhitectural, se află Conacul Catargi, construit din piatră nefasonată. Zidul de incintă care înconjura edificiul, imita fortificațiile fostelor reședințe feudale, cu turnuri rotunde de apărare în cele patru colțuri, asemănătoare celor existente la Palatul Cnejilor. Fostul conac este o construcție cu etaj și a fost ridicat în jurul anului 1840.
Conacul Catargi din Tupilați a fost construit în secolul al XVIII-lea și modificat în anul 1842. Suprafața de 10.400 metri pătrați a conacului care cuprindea pe lângă conacul propriu-zis și o serie de dependințe (locuințe pentru îngrijitori, grajduri, beciuri și hambare) era înconjurată de un zid din piatră nefasonată, datând din epoca medievală. Tradiția locală atribuie atât turnurile de la colțurile zidului de piatră împrejmuitor, cât și stejarul secular de lângă conac perioadei de domnie a lui Stefan cel Mare (1457-1504). Conacul și dependințele făceau parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar împreună cu Biserica "Sf. Voievozi" din același sat, monument istoric având codul NTII-m-B-10722, ctitorită în 1811 de către boierul Stefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei.
Conacul are un etaj, fațada sa fiind împărțită de un pavilion vertical cu geamlâc în două corpuri inegale. În conac se intra printr-o boltă de trăsură cu stâlpi și deschideri în arcadă.
Biserica „Sfinții Voievozi” Tupilați prăznuiește, în fiecare an, pe 8 noimebrie, Soborul Sfinților Mihail și Gavriil și a tuturor Puterilor cerești celor fără de trupuri. Hramul bisericii joacă un rol important în viața socială a satului, este prilej de odihnă după muncile intense ale unor perioade însă mai des prilej de bucurie creștină, de afirmare a credinței și datinei strămoșești. Hramul este o sărbătoare când se comemorează data construirii bisericii sau ziua sfântului protector (Mihail si Gavriil).
Cu această ocazie au loc praznice, la care vin și oaspeți din localitățile vecine. Femeile frământă aluat și fac pâine, colaci, plăcinte, cozonaci. Se pregătesc bucate alese ca: borș, zamă, sarmale, fripturi (daca e de dulce) ori borș de fasole, găluște cu orez , ciuperci, plăcinte cu varză (daca e de post) și se bea cuviincios. Oamenii merg la biserică, participând la Sfânta Liturghie, merg apoi cu colivă și paos (ofranda rituală de vin) la morminte, după care împart pomana. Ajunși acasă, pun masa pentru familie și musafiri. Biserica reprezintă pentru oamenii din Tupilați locul sacru în care se întâlnesc pururi cu Dumnezeu, precum și cu toți cei pe care îi iubesc și i-au iubit.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica are formă de cruce, cu absidele laterale de formă dreptunghiulară, având colțurile ușor rotunjite și cu absida altarului semicirculară. Deasupra pronaosului se află un turnclopotniță. Edificiul este înconjurat la partea superioară de un brâu zimțat. Catapeteasma lăcașului de cult este pictată în secolul al XIX-lea, în stil neobizantin. Picturile icoanelor de pe catapeteasmă prezintă asemănări cu pictura unui epitaf executat de Dimitrie Zugravul în 1842. Biserica a fost reparată în anul 1923.
